Sinn und Form 2/2018
- 140 páginas
- 5 horas de lectura
Marius Daniel Popescu escribe con inusual precisión sobre la vida cotidiana, extrayendo su poder literario de sus experiencias vividas. Su estilo y mirada únicos le han valido el aplauso de la crítica y del público, celebrados por su fresca perspectiva sobre la literatura francesa. Al centrarse en lo específico y tangible, Popescu crea obras que poseen un distintivo aire 'inglés', ofreciendo una ruptura con las tradiciones literarias francesas convencionales.



oh si mon rêve atteignait le rêve du voisin au moins la porte de sa maison au moins la buée qui se détache de sa lampe
De la deschidere, limpede și poignantă, a acestei cronici polifonice, cititorul este cuprins de puterea expresivă și narativă a autorului, evocând inițial scena capitală a adolescenței sale, în ziua în care a fost anunțată moartea accidentală a tatălui său. Modularea vocală a narațiunii, prin intermediul vocii bunicului patern, figură tutelară în contrast cu cea a tatălui dispărut, înscrie această rememorare în fluxul și ritmurile unei adevărate epopei personale în vremea Partidului unic. În această Românie a dictaturii „socialismului real”, descoperim treptat decorul deteriorat și viața cotidiană, cu o galerie de personaje colorate, ale căror vitalitate expansivă colorează și încălzește un univers nuanțat de absurd. Marius Daniel Popescu extrage o substanță romanesque efervescentă, pe care talentul său de romancier o fixează în viziuni de neuitat, precum cea a calului martirizat. În contrapunctul rapsodiilor sale „gitane”, uneori apropiate de transă, se conturează motivul plin de blândețe și delicatețe al vieții prezente a scriitorului, unde fiul disperat se reconstruiește în rolul de tată atent și de „lup” pacificat.