Jean Grosu Orden de los libros (cronológico)

Yo que he servido al rey de Inglaterra es una obra que muestra la novela como el género literario por excelencia. Este relato, lleno de gozo y elementos rabelesianos, fusiona lo cotidiano con lo poético, lo mediocre con lo carnavalesco, logrando lo que Kundera describe como «el increíble matrimonio entre el amor plebeyo y la imaginación barroca». La historia sigue a un aprendiz de camarero que anhela éxito y reconocimiento social. Al igual que los héroes de Kafka, parece destinado al fracaso, pero se esfuerza incansablemente por alcanzar sus metas. Como el soldado Schwejk de Hasek, revela el absurdo de la vida diaria. A través de las etapas de formación de este pícaro trágico, que asiste a banquetes y excesos en diversos hoteles, el autor retrata la historia de Checoslovaquia desde la primera república hasta la llegada del comunismo. Con un humor agudo, caricaturiza la realidad sin despojarla de dignidad. Aunque el texto carece de solemnidad, se convierte en una fábula moral. El lector se da cuenta de que este aprendiz, que sirvió a un maitre que había servido al rey de Inglaterra, es una mezcla de don Quijote y Sancho, que podría regresar a su pueblo como K, disfrazado de agrimensor tras siglos de combates inútiles.

Ion Minulescu a fost cel care a împământenit la noi un mod de viaţă simbolist — sinteză între boemă şi dandism. Adică acea voită diferenţiere de lumea comună, prin ceea ce s-a numit atunci „spiritul decadent¨. Ce aducea nou Ion Minulescu în poezie? În primul rând, o altă lume, o altă sursă de inspiraţie; nu satul, ci oraşul, nu un univers cantonat în vechime, ci unul modern. Frumuseţea liricii lui Ion Minulescu a constat în faptul că poetul a ţintit şi a izbutit să rămână el însuşi, cu tot ce a adus nou şi personal în literatura română. Iar atunci când şi-a extins aria inspiraţiei, s-a păstrat în matca proprie. A căutat s-o lărgească, iar apele s-au dus la vale şi mai zglobii, şi mai nepăsătoare. Chiar dacă unii cu care a pornit la drum l-au întrecut, chiar dacă dintre cei care-au venit după el câţiva au aflat căi mai adânci de expresie. Ion Minulescu nu şi-a pierdut identitatea.